Cei care nu au venit– detaliu, tehnica mixta

Expoziția Din straturi aduce împreună două practici artistice aparent distincte, care construiesc însă un dialog profund despre identitate, memorie, corp și structuri care compun existența umană.
Georgeta Gherghinoiu continuă direcțiile conceptuale dezvoltate în seria Straturi de identitate, aprofundând teme precum moartea simbolică, înțeleasă ca stare emoțională de închidere și introspecție, conexiunile cu familia născută și nenăscută, precum și reîntoarcerea în propriul corp. Prin pictură și instalație este sugerat un univers fluid, în care linia organică devine liant al memoriei, al apartenenței și al transformării. Lucrările anunță un proces aflat încă la început, lăsând spațiu unor gânduri viitoare să prindă formă.
Răzvan Petrișor Dragoș, invitat al artistei, prezintă o selecție din seria Artes Mechanicae, în care explorează raportul dintre mecanic și organic, dintre structură și vulnerabilitate. Formele geometrice, mecanice, aproape arhitecturale, sunt juxtapuse cu fragmente ale corpului feminin, generând compoziții tensionate. Suprafețele dure, fragmentarea și precizia construcției vizuale nasc întrebări și îi provoacă pe privitori să descifreze relația dintre corporalitate și identitate.
Linia organică, fluidă și introspectivă a Georgetei Gherghinoiu și limbajul dur, geometric, fragmentat al lui Răzvan Petrișor Dragoș creează un dialog al contrastelor, în care opozițiile nu se anulează, ci se completează. Din straturi devine astfel un spațiu al întâlnirii dintre sensibil și structural, dintre memorie și construcție, dintre ceea ce se simte și ceea ce se vede.
Expoziția Din straturi se dezvăluie vizitatorului pas cu pas, invitându-l să pătrundă într-un parcurs simbolic al existenței, al locuirii în propriul corp și al straturilor vizibile sau ascunse care compun ființa umană. Încă de la intrare, spațiul întâmpină privitorul cu lucrări ce aparțin universului construit de Georgeta Gherghinoiu, o serie de picturi în care inserțiile vegetale de eucalipt devin prezențe simbolice ale renașterii, ale reînnoirii și ale capacității organismului de a se regenera. Este un spațiu al vieții, al prezenței conștiente în propriul corp, al memoriei vii care continuă să crească asemenea materiei organice.
Pe măsură ce parcursul expozițional continuă, vizitatorul este condus către etaj, într-un teritoriu mai profund al introspecției, unde sunt explorate alte dimensiuni ale existenței umane: moartea simbolică, privită ca loc al neputinței și al suspendării, procesele de formare celulară, precum și conexiunile subtile cu familia născută și cea nenăscută, cu moștenirile afective și structurile invizibile care modelează identitatea. În acest dialog, lucrările lui Răzvan Petrișor Dragoș, reunite în seria Artes Mechanicae, introduc o contrapondere vizuală și conceptuală. Formele mecanice, geometrice, structurile dure și fragmentarea corporală creează un contrast puternic.
Seria Pasărea Sufletului, dualitatea dintre viață și moarte capătă o formă simbolică aparte. Lucrările surprind un stadiu intermediar, o existență aflată între dispariție și devenire, între sămânță și formă. Referințele către simbolistica Păsării Sufletului, prezentă pe stâlpii funerari precreștini, deschid un dialog cu memoria colectivă, cu ritualul și cu ideea continuității dincolo de corporalitate.
Expoziția curge organic, asemenea unui ciclu firesc al existenței, iar la final vizitatorul este invitat să coboare din nou în spațiul inițial — înapoi în viață. Nu ca întoarcere la punctul de plecare, ci ca rezultat al unei traversări interioare, al unui proces firesc de confruntare, asumare și transformare a emoțiilor care definesc experiența umană.” Carmen Ispas